Leapsa muzicala - My life according to ... Volbeat

   Cum va e toamna?

   Aici cind e vreme frumoasa frumoasa cit sa stai doar afara si sa te bucuri de fiecare secunda si fiecare raza de soare mai plapinda, cind toarna cu galeata cit sa vrei doar sa te cuibaresti in pat cu o carte, un ceai aromat si-o pisica torcatoare. Asta daca n-ai o lista intreaga de to do-uri care nu suporta aminare, daca n-ai de-nvatat, sau musafiri sau serviciu. 

   Sint cam aglomerata, dar cum zice olandezul "lekker bezig", invat lucruri noi si interesante, lucrez, am musafiri dragi, vad locuri si am o sete de muzee pe care abia o tin in friu sau mai merg la cite un concert. Cam asa mi-as descrie toamna. 

Greta m-a scos din letargia online cu o leapsa pe care am preluat-o cu mare bucurie. Volbeat e o trupa formata in Danemarca pe care eu o ascult zilnic si nu ma mai satur. Desigur, si-n masina doar asa ceva se aude si, ca sa merg cu obsesia si destainuirile pina la capat, peste o luna o sa-i vad live, mai intii in Olanda si dupa citeva zile si-n Suedia. Joy!!!

Asadar ....

Pick your Artist.

Volbeat

Are you a male or female?

Radio Girl

Describe yourself: 

The Lonesome Rider

How do you feel:

Still Counting

Describe where you currently live:

A Moment Forever

If you could go anywhere, where would you go?

Heaven Nor Hell

Your favorite form of transportation: 

Wild Rover of  Hell

Your best friend?

Lola Montez

You and your best friends are:

Rebel Monster

What's the weather like: 

Pool of Booze, Booze, Booza

Favorite time of the day:

A Warrior"s Call

If your life was a TV show, what would it be called:

The Sinner is You

What is life to you:

Dead but Rising

Your relationship: 

Magic Zone

Your fear:

Fallen

What is the best advice you have to give:

Find that Soul

Thought for the day:

Everything"s Still Fine

How I would like to die:

A Better Believer

My soul's present condition:

Light a Way

My motto:

Another Day, Another Way

Bilant, bilant, dar nu se cade!!!! Cu subcapitolul: lauda-ma gura.

Stiti senzatia aia cind efectiv iesi din tunel, in tren fiind?
Mai ales daca circuli pentru prima data pe ruta aia si nu stii la ce sa te astepti, iar dintr-o data se face intuneric bezna si vezi doar ca nu (te) mai vezi?
Mai ales copil fiind, plecati cu scoala in excursie la Lainici, si cu niste fluturi sau circei cit casa in stomac pentru ca n-ai idee cind intram intr-un tunel, cit dureaza si ce se intimpla ... ba te trezesti mizgalit pe fata, ba pupat pe obraz sau unde se nimereste. Plus frica de-ntuneric ....

Nu cred c-am reusit sa descriu exact senzatiile de "intrat in tunel" pe care le-am avut in ultimele luni. In locul de fata nici nu conteaza motivele. Cert e ca azi, si de citeva zile, vad mai multa lumina si am chef de bilanturi ca de sfirsit de an, insa mai avem ceva din acest 2013 care pina acum nu e chiar pe gustul meu, si departe de ce-a fost colegul 2012.

Voiam sa spun ca acum un an, pe vremea asta, de exemplu, eram extrem de fericita (in fond sint si acum, n-am chiar motive dezastruase sa fiu altfel), in fiecare luna mi se intimpla ceva extraordinar, nu cazut din cer, ci muncit, facut ceva sa ajung la acel rezultat. Eram uimita si incintata de rapiditatea cu care mi se intimplau diverse-mult-rivnite, foarte pro-activa fiind. Ma invatasem asa si-mi placea tare.
Anul asta s-a schimbat foaia, vad. Nici eforturile mele nu sint 100%, nici nu mi se mai intimpla chestii rapid, lejer, usor. Ba mi-a venit sa si renunt daca nu se poa' din prima. Dar iacata ca si abordarea lenta are rezultatele ei! Chiar bune, dar cu ceva intirziere :)

Asa ca acum, in iunie, stiu ce voi face in urmatorii 3-4 ani, pentru ca am fost acceptata la facultate!!! Aici, in Olanda, in limba olandeza. Bucurie mare dar si groaza, intelegeti :))
Am zis mai devreme ca aproape renuntasem ... Ei bine, povestea arata in felul urmator. Se da o zi a portilor deschise la care particip, cu lista de intrebari in cap. Principala, cum pot sa ma inscriu, de ce mai am nevoie?
Cu toate ca mi-au felicitat olandeza, mi-au zis ca fara un anumit examen de limba nu ma accepta. Degeaba le-am zis ca nu mi s-a oferit ocazia sa dau acel examen, iar acum sa mai scot atitia bani sa-l dau nu prea vad sensul, iar diplomele mele din Romania sint echivalalte si acceptate aici, plus cetatenia. Chiar nu conteaza? Nu si nu ... Plus numerus fixus ... Am plecat de-acolo dezamagita. Ma intorceam pe bezna si zapada, imi amintesc perfect, eram pe Erasmusbrug, imi venea sa urlu si-mi era ciuda ca nu pot sa admir vederea ce mi se asternea in fata de-atita deznadejde si putina neputinta.

Incapatinata cum sint, a doua zi eu m-am inscris, totusi. Am sunat pe unde se putea sa mi se mai confirme ce mi se spusese in seara respectiva, si cam da, trebuia sa dau examenul. Incepusem sa accept si varianta asta, ok, daca trebuie, sa ma supun cerintelor, dara. Oricum ma suceam si ma intorceam, rezultatele examenelor veneau dupa data de inscriere, 15 mai. Asa ca nu a mai avut sens. Le-am trimis toate diplomele echivalate si toate examenele de olandeza pe care le aveam si asta e. Apoi nu m-am mai gindit absolut deloc .... pina cind am primit un mail de felicitare de la ei, acum o saptamina. M-au acceptat!!!!

Asa ca pina acum, 2013 a fost ok, un pic pervers, totusi cu simtirile mele :)))
S-au lungit multe evenimente ca pelteaua neinchegata, financiar n-am iesit pe minus dar nici nu ne-am rasfatat exagerat, am mai luat si niste decizii cam pripit, dar am avut o vacanta minunata, m-am racorit cu contractul ala nesemnat (am spus chiar ce gindeam, elegant, desigur, dar macar am zis-o), inca il mai asteptam pe Picasso, am gasit un camin minunat la o pisica de pe strada, vom adopta si noi o felina foarte curind, m-am reintilnit cu persoane pe care nu le mai vazusem de ani intregi, am vazut muuulte filme, am citit si cit a fost soare m-am bucurat insutit, plus ca am in perspectiva niste vizite/vacante/excursii.

Deci, cum ziceam, aproape c-am ajuns la Lainici!

Gata vacanta!

Ne-am intors in zone mai friguroase si ploioase! Ce surpriza placuta sa vad pomii verzi si infloriti si un pic de soare, doar ca n-am scapat de jetlag si prin urmare traiesc mai mult noaptea si ziua umblu fara cap, discomfort total, ce sa mai.

Pina sa ajung sa va povestesc cum a fost si ce-am vazut, ce m-a mai bucurat, am chestiuni importante de rezolvat ... Cam ce facea Greta luna trecuta. Asa ca am de sortat, spalat si dus la curatat paltoane. O fericire!
Ca sa ma incurajez ma gindesc doar la faptul ca vine vremea buna, caldura, insa mai trist o sa fie cind trebuie sa impachetez hainele de vara .... Dar sa nu mergem cu gindul asa departe, deocamdata.


Saptamina trecuta am vazut "Iron Man 3". Mi-a placut pentru ca nu se iau foarte in serios, e amuzant si relaxant filmul, potrivit minusa cu ziua de duminica in care l-am vizionat noi. Ce voiam sa spun este altceva. Ma gindeam la sfirsitul peliculei ... criminalii si acesti "bad guys" din viata reala oare de partea cui sint? De partea lui Tony Stark sau a Mandarinului / Aldrich Killian? Poate-mi raspundeti voi.

Saptamina pe Instagram

                                   

Scurte pe doi, cu liniuta

- Maestrul Picasso s-a imbolnavit si n-am mai venit! Se oferise sa vina simbata trecuta, dar l-am refuzat din motive de weekend;

- N-am cazut de acord asupra contractului, asa ca n-am mai semnat nimic. Mi-au zis ca n-a fost nicio greseala, insa au marit nu stiu ce plafon de pensii si ca urmare .... Plus criza ... Mda, le-am zis ca aceasta criza e doar un motiv pe care eu nu-l mai cred/accept, iar daca toti ar face asa ca mine si-ar refuza (evident e imposibil) chiar s-ar mai indrepta lucrurile putin si nu s-ar mai invoca asemenea motive absurde;

- Miine ne asteapta vreo 16-17 ore de zbor, dar la aterizare temperaturi pe placul meu, 27-33 de grade Celsius, locuri de vizitat si revazut ... ce sa mai, acolo unde as vrea sa traiesc si unde m-as muta fara sa mai stau pe ginduri chiar acum!


- Inca nu mi-am facut bagajele!!!!!!

Saptamina pe Instagram

Time is money ... NOT!!!!

Citeva intimplari din ultima perioada m-au facut sa reflectez asupra acestui "time is money" auzit aproape in fiecare dimineata de prin ianuarie, asa. Dar pina sa va spun concluzia mea, sa va povestesc pe-ndelete cele intimplate.

Cred ca am mai amintit, macar in treacat, pe-aici, faptul ca urmeaza/ne-am apucat sa renovam. Mda, s-a intimplat, sau mai bine zis, se intimpla. De pe la sfirsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie. Si va rog nu va imaginati ca ne-am adus casa la caramida si de-acolo facem soarele sa se intoarca dupa cuibul nostru. Nici vorba! Deci nimic iesit din tipare, nimic spectaculos, doar un tapet jos, indreptat peretii, cite unul colorat, un laminat si cea mai speciala si indrazneata chestie a fost sa darimam un perete inutil care obstructiona lumina (atit de pretioasa pe meleagurile astea) si sa punem o balustrada. Am vorbit la parsoana intii plural, insa de toate astea s-a ocupat mesterul nostru, Picasso Bolek.

N-am cautat foarte mult dupa el. A fost recomandat ca "de treaba" de o prietena, care mi-a spus de la bun incept ca ei nu i-a lucrat nimic, doar a ajutat-o cu ceva la ramele de la ferestre. Restul eu decid daca-l vreau sau nu.
A venit ziua mare a intilnirii, sa vedem ce poate mesterul, cu ce solutii vine. Ah, ca uitasem ... Aveam si un perete (de la mansarda, unde este dormitorul nostru) cam afectat de apa. Se colorase inestetic si ma gindeam ca da si-ntr-un mucegai de toata frumusetea. Alta chestiune speciala era ca aveam nevoie de o placa de rigips, rezistenta la temperaturi ridicate, ceva special cum ni se explicase la magazinele de specialitate, si pe care n-o gaseam nicicum in Olanda.
Cam acestea sint datele problemei ...

Soseste, deci, Picasso, pentru evaluare ca apoi sa ne faca oferta sa incheiem afacerea. Omul pare ca stie meserie...Ne-a explicat cu lux de amanunte fiecare pas pe care-l va urma, ce materiale are de gind sa foloseasca, cit dureaza ca timp, cum ca nu vom mai avea probleme in veci, ca lucreaza excelent si ca niciodata nu s-a mai intors la vreo lucrare facuta. Ne-a zis foarte sigur pe el ca "ah, dar este un proiect mic, n-o sa-mi ia mai mult de doua saptamini". Noi dadeam din coada si zimbeam interior cu gura pina la urechi de clinchetul promisiunilor.

Intr-o dimineata de luni, pe la 9 (desi trebuia sa soseasca la 0830) suna Bolek la usa. Noi, in asteptare, comitetul de primire, insiruiti in fata usii. Descinde, il poftim la o cafea si ii uram spor la treaba. Dupa cinci minute s-a intors si ne-a zis ca trebuie sa inchiriem un aparat special care ajuta la jupuirea hirtiei de pe perete. Ne-am imbarcat toti trei si am pornit-o spre un magazin specializat. Bolek e fericit, poate sa inceapa ...
Trec zilele ca vintul, se face vineri cind trebuia sa avem dormitorul gatat. Evident ca n-a fost sa fie! Sau nu in totalitate! Pentru ca dragul de Picasso a rupt ceva la calorifer si acel ceva nu se mai gaseste. Dar, se poate sta acolo, totusi. Un weekend fara caldura tine spiritul treaz, nu? Peste noapte pisicile au gasit plinte nelipite si a inceput un meci de hochei prin casa de toata frumusetea. Trece si weekendul cel friguros, trece si luni, apare si Picasso marti. Victorie! O sa avem caldura in casa, o sa blegim spiritul, dar s-a rezolvat. de trei ori ura!!!!

Ca s-o mai scurtez un pic, am tinut-o tot asa pina in zi de azi. Trebuie sa precizez, totusi, ca in toata aceasta perioada au fost 2-3 saptamnini in care nu a lucrat. Atit.

Chinurile au inceput la holul de la etaj si apoi s-au mutat in living. S-a intimplat sa lungeasca lucrul precum pelteaua, iar vinerea avea o viteza ametitoare. Apoi ne cerea bani.
Asa cum am zis, dimineata isi bea cafeaua si vorbea despre bani, cit de importanti sint si cit de mult ii apreciaza el. V-am zis ca e tare gures! Deci "time is money" este pe heavy rotation aici.

In saptamina dinaintea pastelui catolic (noi urma sa plecam in Romania sa-l sarbatorim acolo), Picasso Bolek declara lucrarile inchise. Mai putin niste rame de ferestre care asteptau vremea buna ca sa intre pe miinile artistului.
Si avem asa:
- plafonul din hol arata ca dupa bombardamente (ne-a zis ca mai mult de-atit n-are ce sa faca!!!!!!!!!!!);
- balustrada nu era prinsa in toate suruburile (ne-a zis ca n-au fost in punga si deci n-are!!!!!!!!!!!!!!!!!!).

Nu i-am dat toti banii pentru ca mai avea de lucru la ferestre. Dar nici n-am zis mai mult pentru ca voiam sa se intoarca.
A ramas sa ne sune cind crede ca ramele suporta schimbarea. Ne-a sunat saptamina trecuta. Il asteptam ca pe ... apa! De ce? Pentru ca:
- laminatul a inceput sa sara si s-a ridicat;
- la colturi zidurile s-au crapat;
- peretele comun living-bucatarie s-a crapat pe mijloc;
- daca te uiti pe ziduri vezi numai pete-pete;
- in continuare tavanul arata ca dupa bombardament;
- balustrada a ramas in continuare neprinsa;
- plintele s-au desprins si cele care nu s-au desprin sint puse cu picioarele, cu spatii intre ele;
- spatii mari intre plinte si perete.

Motive destule sa apara mesterul artist.
Vinerea trecuta a avut o verva intr-insul ceva de speriat! A mai zugravit un perete, a facut tavanul sa arate mai omeneste ... si cam atit!
Luni s-a ocupat de rame. Nu le-a terminat!
Il asteptam vineri pentru ca dumisale ne are pe noi ca rezerve, nu prea mai contam. Inainte de-a pleca m-a rugat sa-i dau niste bani. Macar o parte ... L-am intrebat frumos, o parte din ce? Mi-a zis, victimizat, ca se descurca el pina vineri ... Are impresia ca o sa fie platit pentru ca a binevoit sa faca mici reparatii la ceea ce a facut gresit ... interesant :)
La masa de prinz de luni mi-a reamintit ca ...mda, stiti si voi ... "time is money"!!!

Nu cred ca va termina vineri asa cum solemn mi-a promis. Nu are cum. Stiu cum lucreaza, stiu ca n-are ce face ... M-a amenintat ca trebuie sa dea tot laminatul jos. I-am zis ca e invitatul meu!

Acum trec la cea de-a doua intimplare si apoi concluzia, promit!!!!

Anul trecut, cind se preconiza mutarea, sau mai bine zis testarea terenului, mi-am dat demisia de unde lucram si unde obtinusem un contract bunicel cu promisiune de prelungire.
Pentru ca n-am plecat de nicaieri trintind usa, si acolo mi-am lasat niste prieteni, ba team leader-ul mi-a zis ca daca ma intorc in Olanda sa-l sun pentru ca pentru mine o sa existe intotdeauna un loc. Intre timp am vrut sa incerc si altceva, chiar daca am decis sa nu facem pasul spre tara lui Heidi. Nici aici nu s-a incheiat telenovela, dar nu despre asta vorbim acum. Ce-am incercat nu ca nu mi-a placut, dar nu m-am regasit.
Asa ca a venit momentul in care tl-ul a fost sunat. Entuziasmat, in doua zile mi s-a promis intoarcerea. Era o chestiune de hirtogarie s-o facem legal :))
Saptamina asta am primit acasa contractul ce urmeaza sa-l semnez saptamina viitoare.
Stupoare! Salariul mic, doamne, mic!!! Si alta functie, doamne, alta functie! Il sun pe "omul meu". Si-i zic, foarte relaxat ca s-au strecurat greseli in contract. Ii spun despre ce este vorba si se uimeste (nu se cruceste ca-i musulman, poate a facut aplecari de-alea de-ale lor, nu pot sa stiu). Imi zice ca sigur e o greseala, el n-a vazut contractul care mi-a fost trimis, dar nu se poa' asa ceva, astaeclar! La intilnirea pe care o voi avea saptamina viitoare va fi si dumnealui prezent oricum, si imi voi sustine cauza si nu plec de-acolo fara salariul promis si functia promisa. Sau plec de-acolo fara sa mai semnez ceva.

Concluzie ...

Din punctul meu de vedere "time is money" e un mare bullcrap! Dar mare de tot! Mai ales acum, pe timp de criza.

Unu. Stiu ce am sa ofer si stiu ca ma vor, asa ca voi invinge, fratilor, criza!
Doi. Nu-mi faci peretii drepti, nu-mi faci laminatul utilizabil, ei bine, time e pierdere de timp si bani!

Pe timp de criza, nu time is money ci quality is money!
Picasso Bolek o sa afle chestia asta vineri!!!!!