sâmbătă, 30 decembrie 2017

Pick a face and go with it!





Zilele trecute am trait acel moment... acel moment care vine cu virsta, ca un prim semn, un fel de ghiocel vestitor al primaverii, insa in cazul de fata vestitor al "maturizarii" aka imbatrinirii - am trecut pragul unui magazin optic!!!
Mda, am nevoie de ochelari de vedere! 
Cind s-a ajuns in acest punct de cotitura al existentei mele???!!! Aproape pe nerasuflate, as zice.

Iata-ma, dara, trecind pragul unui magazin de rame ca sa-mi fac un sumar control oftalmologc. Trebuie spus ca un medic oftalmolog este o notiune abstracta in acest caz. Sau in multe cazuri, de fapt in cazul specialistilor de orice fel. Greu de atins si de ajuns la ei si doar cu o "cheie" speciala pe care nu doresti s-o posezi. 
Prima surpriza... am programare? Nu, n-am, nici nu ma gindeam ca-mi trebuie (naiva de mine)! Ah, ce noroc, avem un loc liber in 10 minute, poftiti, va rog, sa va dam sentinta oculara! 

Patrzeci de minute mai tirziu eram fericita posesoare a unui profil la magazinul de rame si rezultatul controlului. Am nevoie de ochelari de vedere (de departare) pentru citit, 50+ pe dreptul si 75+ pe stingul. Ati sesizat ironia, da? Ochelari de departare pentru citit!!! De asta am nevoie, sa vad aproape cu ochelari de distanta. Acest fapt se alatura altuia la fel de ironic, dupa cum mi-a explicat coafeza mea cea noua ca am mult verde in par ("fata verde cu parul padure", ha!). De unde si cum, n-as putea sa spun, dar cica este un fapt si se lupta sa-mi scoata culoarea turbata pe care o detin fara voie si care se pare ca e un proces indelungat - eu fiind satena! 
Viata mi-e plina de surprize, surprize! Sau, cum zicea chef-ul, " la vita e tembella".

Cu sentinta in portofoliu urmeaza partea a doua, alegerea ramelor. 
Sa fie si mai complicat, am avut a doua pereche de rame si lentile gratis. Si-aici incepe greul....mai ales pentru un om care n-are experienta in acest domeniu, doar in alegerea ochelarilor de soare, ceea ce consider ca e o alta mincare, dintr-o galaxie paralela. 

Nu pot sa stiu (si nici nu vreau) cit am stat sa-mi aleg doua rame de ochelari, le-am inceracat aproape pe toate de pe intreg peretele pentru "sectiunea" femei. 
Multe, multe modele, forme, culori, iar eu, novice.... Nu am fost pregatita pentru acest gen de shopping! Evident, nu m-a dus nimeni cu forta la optician, in ultimele saptamini fac eforturi sa citesc si sa focalizez, mi se pare dramatic ceea ce traiesc (e o noutate absoluta pentru mine si it hit me hard!), dar sa-mi aleg o noua fata nu e asa de simplu precum ar parea. Nu e o rochie sau o pereche de pantaloni pe care-i pot returna daca ma razgindesc, sau pe care-i arunc dupa o purtare, e fata cu care trebuie sa ma obisnuiesc, fata pe care o voi arata tuturor. 

Evident, ca orice zi din viata mea in care ma intilnesc cu situatii identice din Seinfeld ( acest geniu al existentei umane, acest risu-plinsu' de zi cu zi), mi-am amintit scena cu George, Jerry si Elaine la  optometrist: 


(George tries on a pair of glasses)
GEORGE: What about these?
ELAINE: They look good. I liked the other one too. I've liked about five of them.
GEORGE: It's a tough decision. I have to wear these every day. I'm deciding on a new face.
JERRY: Come on, George. Pick a face and go with it!
ELAINE: Now those look good, they're very bold.
GEORGE: Yes, they are bold. Jerry, what do you think?
JERRY: (While looking at posters of women wearing glasses:) I think these women would be pretty good looking if they weren't wearing glasses.

Mda...true story!

Ca e sfirsitul anului, va urez sa ne vedem cu bine! 

vineri, 29 decembrie 2017

Sa-ncepem noul an pe sunet de razboi!





Daca n-am mai declarat-o pina acum trebuie sa stiti ca eu nu sunt un mare fan al sarbatorilor de iarna. Nici Craciun si nici Revelion, nici perioada dintre cele doua. Sa ne concentram pe Revelion acum. 

Probabil n-as fi spus nimic daca vecinii de sub noi nu mi-ar fi amintit de ce imi displac aceste sarbatori, printre altele. 
Dragii de ei s-au gindit sa faca o repetitie generala inainte de Revelion, sa-si probeze munitia pasnica dintre ani. Si unde s-o faca mai cu "foc" daca nu sub geamul meu???!!! Oh, za joy! 
Au aruncat citeva salve de pe masinariile lor de lupta terestra chiar sub nasul meu, gest care mi-a amintit ca la fel s-a intimplat si anul trecut, fapt datator de nervi si ginduri necurate in aceasta perioada in care ar trebui sa fiu inundata de sentimente si lumini, #fieca.

Oameni buni si frumosi, ma lamuriti de ce trebuie neaparat si obligatoriu la "scurgerea" dintre ani sa traim ca si cum am fi ca pe un cimp deschis de lupta? 
Si care e logica sa arzi atit de repede o gramada de bani pentru aceste abominabile sunete (ok si lumini)? Eu nu am gasit sensul. Ca sa-l parafrazez pe amicul Villon, "mais ou sont les neiges d' antan?", adica acele artificii inofensive care fisiiau de doua ori daca cumva prindeau umezeala, la care stateam minute in sir sa le aprindem si asa ne trezeam in noul an? 
Bine, trucul era sa nu le arunci din greseala  la vecinul de jos care nu a apucat sa-si inchida balconul si sa ii dai foc la damigeana pregatita pentru Sfintu Ion.
Si sa nu mai amintesc ce teroare e in rindul animalutelor. Le-ati vazut privirea aceea haituita, oricit de in siguranta ar fi? Sa nu mai spun de cele fara adapost!  Mie nu-mi rezista inima la asa ceva. 
Nu gasim si noi un mod mai pasnic sa incepem un an nou? 

joi, 28 decembrie 2017

Am circulat cu Tarom-ul si n-am murit!



Pina in anul de gratie 2017 piciorusele mele nu pasisera pe carpeta niciunui avion al companiei Tarom (soc si groaza!!!). S-a intimplat, insa,  in aceast sezon toamna-iarna. Si cum la mie e totul sau nimic, abominabila fapta s-a petrecut de doua ori dus-intors. Multe intrebari au rasarit, nu? Ca de exemplu, de ce tocmai acum sau de ce cu Tarom???!!!

De ce pina in acest moment n-am mai calatorit cu ei? Nu stiu ce sa spun exact. O combinatie de factori. Probabil ca in capul meu compania romaneasca a fost ultima optiune, cred ca mai mult dintr-un soi de preconceptie rasarita dupa povestirile altora, poate ca am gasit preturi pe care eu le-am considerat mai bune la alte companii si pur si simplu n-am mai verificat Taromul.  
Pina mai acum doi-trei ani KLM-ul era favorita, asta pina cind au scos bagajul de cala si acum trebuie platit separat. Stiu, multe companii au facut asa, nu dati cu pietre!

De ce am ales, totusi, intr-un final aceasta companie? Nu mai stiu exact, cred ca am zis sa-mi incerc norocul, sa vad ce preturi au. Trebuia sa-mi iau un bilet pentru o calatorie in doua-trei saptamini de la acel moment si ei au afisat cel mai mic pret, plus pretiosul bagaj de cala gratis! No brainer!

A doua oara s-a intimplat sa prind o oferta super-avantajoasa pe la inceputul lui noiembrie cred (la citeva zile dupa prima calatorie cu ante-mentionatii). Pentru cel de-al doilea bilet nici macar n-am mai verificat "concurenta".

Cum au fost calatoriile?
Au fost neasteptat de in regula. s-a intimplat sa fie o plecare cu intirziere de o ora, insa nu i-as arata cu degetul, e o chestie destul de frecventa si la alte companii (nu neaparat low cost).
Personalul de bord mi s-a parut foarte atent cu fiecare dintre noi, de cite ori ii solicitai raspundeau prompt si fara ifose, in general zimbeau si din cite am vazut eu nu s-a petercut niciun incident cu alti calatori. La achizitoinarea biletului sunt multe optiuni de meniu si am primit exact ce am cerut (vegetarian).
Ce puncte in minus au.
Eu nu am avut bilet pe hirtie, insa la check-in mi s-a explicat ca imi vor da totusi unul printat. Ok, fie!
Si marele punct negativ de la mine este pentru canapea! Oh boy! Foarte incomod scaunul si nici macar un milimetru rabatabil. M-a durut spatele citeva zile dupa fiecare calatorie, cu toate ca m-am ridicat si mi-am intins coloana de citeva ori.

Am auzit ca sunt cam in pragul falimentului, ceea ce ma intristeaza si ma bucur ca am avut sansa sa calatoresc cu ei. Nu stiu cit la suta sunt speculatii, nu este treaba mea ce, cum si cine este angajat acolo, n-am nicio cunostinta (daca m-ati banui de subiectivism), dar le-as da mai mult credit celor de la #Tarom.
(2017)

miercuri, 9 august 2017

Sarbatoare mare!



  


Da, este, pentru ca am mai deschis si eu putin acest blog parasit si neconsolat.

S-au intimplat multe, se intimpla si sunt pe cale sa se intimple chestii in viata mea. Destul de radicale insa cu final fericit, altfel nu se iau in considerare, nu?

Dupa foarte, foarte multi ani in care am simtit ca indiferent ce-as fi facut mergeam sau mai bine spus eram dusa intr-o directie gresita, nu neaparat de cineva, ci pur si simplu asa se intimpla, cred ca am gasit cirma. In orice caz, pe la sfirsitul lui ianuarie am spus "stop-joc!" A fost un moment de luciditate, o secunda in care am hotarit ca trebuie sa ma scutur de tot ceea ce incercasem pina atunci, sa ma resetez si sa ma reinventez cumva. Suna destul de radical ce spun, stiu, insa pentru mine a fost momentul Zero dupa vreo 15 ani, daca nu mai mult.
Te asigur ca nu am fost introdusa in liniile axiatonale ca sa ma reconectez cu mine insami mai profund, nu am cunoscut niciun guru, n-am fost la nicio intilnire dubioasa sau profunda. Pur si simplu cind nu mai exista iesire iti faci una :)

Nu mi-a fost usor, nu imi este usor. este un proces al naibii de lung, dar faptul ca simt altfel e un semnal ca merg in directia dorita. Of, suna misterios si enervant. Poate asa, printre picaturi, o sa mai dau din casa cu timpul.
Am norocul sa intilnesc uneori si niste suflete minunate, exact acolo cind te astepti mai putin. Nimic calculat, nimic regizat, sa se intimple. Si am senzatia ca astfel de relatii sunt cele care dureaza. Doar timpul va confirma sau nu cele spuse. 
Si la capitolul "relatii" sunt in plin proces de curatenie. Mi-am dat seama ca sunt asa de putini oameni care conteaza si prin urmare o gramada de balast interior s-a dus cind am decis sa spun ceea ce gindesc fara sa mai menajez exact pe cine nu trebuie. Ce usurare si sarbatoare!
Incearca sa spui NU mai des daca te avantajeaza acest raspuns! Vei vedea ce bine e dupa. Si nu vorbesc din egoism, ci doar din faptul ca doar noi avem pe deplin grija de noi insine. Mi-a luat foarte mult sa invat acest lucru, prea mult. Suna putin poptamasian, dar in practica e profund si eliberator.


xo

In care ...

 Ce revedere...citi ani au trecut de cind am deschis primul blog pe o platforma romaneasca, apoi un altul si altul si apoi inca unul. Si le-...